Desi istorisirea ce urmeaza, nu este una de o cultura foarte elevata, ca sa nu mai mentionez de importanta, si desi s-ar putea sa-i deranjeze pe unii (zic eu, in special anumite cuvinte), iata ca o trantesc...
Am uitat sa mentionez, ca zilele trecute, Emi este de fapt cel care m-a-npins sa o povestesc, si asta pentru ca el nu a avut curajul sa-si povesteasca aventura lui cu "shtutzurile"...prietenii stiu despre ce e vorba...asa ca iata...
Se facea ca era o zi de luni...sau marti...nu mai stiu dar nici nu cred ca are vreo importanta. Eram la munca (la modul ca eram pe teren cu imobiliarele), in jurul orelor 16-17. Eram in Sanpetru (undeva in camp), adik la aproximativ 10 km de Brasov, si discutam cu un client despre neste terenuri...si cand mi-era lumea mai draga...m-a-nghesuit...cacarea...bah, da una naspa, din aia nesimtita, care vrea afara cu tot din-adinsul, asa de parca avea o minte a ei si care ii spunea "Tre' sa iesi!Tre' sa iesi!".
Buuun...problema incepe sa devina serioasa cand clientul cu care stateam de vorba isi aduce subit aminte ca ar dori sa mai vanda si un alt teren, pe care cu lux de amanunte, incepe sa mi-l descrie. Eu incercam sa-l urmaresc, sa ma fac ca-nteleg si cel mai important sa-l fac pe om sa creada ca firma la care lucrez este una foarte serioasa si ca va avea parte de cel mai bun tratament...nu ca nu ar fi asa, dar in momentul ala si eu aveam un singur gand deja: "Tre' sa iasa! Tre' sa iasa!". Dandu-ma foarte in criza de timp, l-am lasat pe om in mijlocul campului intr-un nor de praf cu asigurarea ca voi reveni cat de curand cu un telefon, si dus am fost. Si dai andurance si 4x4 cu Logan-ul firmei prin camp catre Sanpetru si apoi catre Brasov. Acum, multi carora le-am povestit povestea, m-au intrebat, "Bah, da de ce nu ai tras pe dreapta sa faci intr-o tufa!?", o intrebare logica la care raspunsul meu nu stiu daca e la fel de logic "Pentru ca eram cu Loganul agentiei pe care scrie mare firma si mai sunt si neste numere de telefon, si nu prea as face reclama buna sa ma vada clientu in curu gol dupa vreo tufa, facandu-mi nevoile...", plus de asta, nu stiu parca nu mai gandeam eu, gandea problema pentru mine, iar cei trecuti prin experienta stiu despre ce vorbesc.
Asa ca imi continui raliul catre Brasov in speranta ca ma mai lasa si pe mine...dar cacarea nu si nu... Un lucru e sigur, daca Politia a inceput sa amendeze si sa ia puncte pentru ca vorbesti la telefon sau pentru ca nu ai centura sau pentru ca te afli la volan in stare de ebrietate, cu siguranta ar trebui introdus in lege si un paragraf care sa interzica tuturor celor care sufera de "cacare acuta" sa urce la volan intr-o astfel de stare, si ar trebui sa oblige cea mai apropiata gospodarie sa-i asigure soferului un loc de "eliberare". De ce zic asta, pentru ca efectiv goneam cu peste 130 km/h (intr-o zona in care limita e la 50 km/h, cu interzicerea depasirii) catre Brasov, cu ochii atintiti spre marginea drumului, in cautarea unui loc mai retras unde sa scap de problema. Cu siguranta de ma oprea politia, faceam in chipiul omului, asumandu-mi orice raspundere, dar am avut bafta, si am scapat.
In drumul meu spre birou, in Brasov, treceam prin fata magazinului unde lucreaza maica-mea, asa ca m-am gandit sa o sun si sa vad, poate-poate...dar nu a fost sa fie, exact in ziua aia, a trebuit sa plece mai repede, si desi mi-a zis ca suna ea sa ma anunte a trebuit sa o refuz, stiind ca ceea ce va iesi de acolo (din mine) nu urma sa fie nici insipid, nici inodor, nici invizibil...asa ca am mai strans odata din fiund si mi-am vazut de drum. La Faget, surpriza...in loc sa merg inainte sa ocolesc putin pe la Mesota, fac stanga si...roadblock...frate carnatzul de masini pana la semafor in fata garii. Imi venea sa-mi blestem zilele...sau sa ma dau jos, sa-ncui masina acolo in strada si sa merg acolo in tufele din fata garii sa scap, dar daca am reusit pana aici, voi reusi si de acum incolo...si am mai strans odat din fiund...
Am trecut de Victoriei si am ajuns pe Toamnei, aici alta surpriza...la fel de aglomerata (de altfel intersectia Calea Bucuresti-Toamnei-Zizinului-15 Noiembrie e cea mai aglomerata intersectie intre 17-18)...ce mai puteam face...durerea era apoteotica, efectiv ma podideau lacrimile si deja ma gandeam ca asta e, imi dau drumu, si dupa aia merg acas', ma spal ma schimb si gata, numa ca dupa cum simteam yo, treaba era moale, deloc groasa asa ca...am continuat sa plang...intr-un final, reusesc sa ajung la birou, am sarit din masina care se oprise brusc printr-o miscare subtila de cheie, nici nu mai stiu cand am inchis-o...usa de la agentie a ramas larg deschisa in urma mea, si usa de WC s-a trantit scurt...concertul ce a urmat numa Emi cred ca-l stie, si cei care au mai trecut prin asta.
Istorisirea se termina aici, si am un sfat, cand va taie, faceti cand puteti si unde puteti...eu sigur asa o sa fac, desi vorba ceea, acu am muschiu antrenat...
Scuzoaiele mele, daca am ofensat pe cineva cu povestea mea...
Am uitat sa mentionez, ca zilele trecute, Emi este de fapt cel care m-a-npins sa o povestesc, si asta pentru ca el nu a avut curajul sa-si povesteasca aventura lui cu "shtutzurile"...prietenii stiu despre ce e vorba...asa ca iata...
Se facea ca era o zi de luni...sau marti...nu mai stiu dar nici nu cred ca are vreo importanta. Eram la munca (la modul ca eram pe teren cu imobiliarele), in jurul orelor 16-17. Eram in Sanpetru (undeva in camp), adik la aproximativ 10 km de Brasov, si discutam cu un client despre neste terenuri...si cand mi-era lumea mai draga...m-a-nghesuit...cacarea...bah, da una naspa, din aia nesimtita, care vrea afara cu tot din-adinsul, asa de parca avea o minte a ei si care ii spunea "Tre' sa iesi!Tre' sa iesi!".
Buuun...problema incepe sa devina serioasa cand clientul cu care stateam de vorba isi aduce subit aminte ca ar dori sa mai vanda si un alt teren, pe care cu lux de amanunte, incepe sa mi-l descrie. Eu incercam sa-l urmaresc, sa ma fac ca-nteleg si cel mai important sa-l fac pe om sa creada ca firma la care lucrez este una foarte serioasa si ca va avea parte de cel mai bun tratament...nu ca nu ar fi asa, dar in momentul ala si eu aveam un singur gand deja: "Tre' sa iasa! Tre' sa iasa!". Dandu-ma foarte in criza de timp, l-am lasat pe om in mijlocul campului intr-un nor de praf cu asigurarea ca voi reveni cat de curand cu un telefon, si dus am fost. Si dai andurance si 4x4 cu Logan-ul firmei prin camp catre Sanpetru si apoi catre Brasov. Acum, multi carora le-am povestit povestea, m-au intrebat, "Bah, da de ce nu ai tras pe dreapta sa faci intr-o tufa!?", o intrebare logica la care raspunsul meu nu stiu daca e la fel de logic "Pentru ca eram cu Loganul agentiei pe care scrie mare firma si mai sunt si neste numere de telefon, si nu prea as face reclama buna sa ma vada clientu in curu gol dupa vreo tufa, facandu-mi nevoile...", plus de asta, nu stiu parca nu mai gandeam eu, gandea problema pentru mine, iar cei trecuti prin experienta stiu despre ce vorbesc.
Asa ca imi continui raliul catre Brasov in speranta ca ma mai lasa si pe mine...dar cacarea nu si nu... Un lucru e sigur, daca Politia a inceput sa amendeze si sa ia puncte pentru ca vorbesti la telefon sau pentru ca nu ai centura sau pentru ca te afli la volan in stare de ebrietate, cu siguranta ar trebui introdus in lege si un paragraf care sa interzica tuturor celor care sufera de "cacare acuta" sa urce la volan intr-o astfel de stare, si ar trebui sa oblige cea mai apropiata gospodarie sa-i asigure soferului un loc de "eliberare". De ce zic asta, pentru ca efectiv goneam cu peste 130 km/h (intr-o zona in care limita e la 50 km/h, cu interzicerea depasirii) catre Brasov, cu ochii atintiti spre marginea drumului, in cautarea unui loc mai retras unde sa scap de problema. Cu siguranta de ma oprea politia, faceam in chipiul omului, asumandu-mi orice raspundere, dar am avut bafta, si am scapat.
In drumul meu spre birou, in Brasov, treceam prin fata magazinului unde lucreaza maica-mea, asa ca m-am gandit sa o sun si sa vad, poate-poate...dar nu a fost sa fie, exact in ziua aia, a trebuit sa plece mai repede, si desi mi-a zis ca suna ea sa ma anunte a trebuit sa o refuz, stiind ca ceea ce va iesi de acolo (din mine) nu urma sa fie nici insipid, nici inodor, nici invizibil...asa ca am mai strans odata din fiund si mi-am vazut de drum. La Faget, surpriza...in loc sa merg inainte sa ocolesc putin pe la Mesota, fac stanga si...roadblock...frate carnatzul de masini pana la semafor in fata garii. Imi venea sa-mi blestem zilele...sau sa ma dau jos, sa-ncui masina acolo in strada si sa merg acolo in tufele din fata garii sa scap, dar daca am reusit pana aici, voi reusi si de acum incolo...si am mai strans odat din fiund...
Am trecut de Victoriei si am ajuns pe Toamnei, aici alta surpriza...la fel de aglomerata (de altfel intersectia Calea Bucuresti-Toamnei-Zizinului-15 Noiembrie e cea mai aglomerata intersectie intre 17-18)...ce mai puteam face...durerea era apoteotica, efectiv ma podideau lacrimile si deja ma gandeam ca asta e, imi dau drumu, si dupa aia merg acas', ma spal ma schimb si gata, numa ca dupa cum simteam yo, treaba era moale, deloc groasa asa ca...am continuat sa plang...intr-un final, reusesc sa ajung la birou, am sarit din masina care se oprise brusc printr-o miscare subtila de cheie, nici nu mai stiu cand am inchis-o...usa de la agentie a ramas larg deschisa in urma mea, si usa de WC s-a trantit scurt...concertul ce a urmat numa Emi cred ca-l stie, si cei care au mai trecut prin asta.
Istorisirea se termina aici, si am un sfat, cand va taie, faceti cand puteti si unde puteti...eu sigur asa o sa fac, desi vorba ceea, acu am muschiu antrenat...
Scuzoaiele mele, daca am ofensat pe cineva cu povestea mea...
"Traiesc in Romania, si asta imi ocupa tot timpu'." Cineva
4 comentarii:
iaca furaciosu de ideei: sa isi faca un blog despre prea cinstita cacare:-p
bah, imi pare foarte cu regret, da al doilea paragraf tocmai te aminteste pe tine ca initiator al ideei, deci tot creditul iti apartine...ce-i drept cacarea a fost a mea :)
dah bre... asta este, trebuie sa te sacrifici uneori, orice inseamna asta. In cazul asta sper ca comisionul este peste masura "maritului k"
epic stuff!
Trimiteți un comentariu